Marius Spac

Coliva cu nuca de cocos

2011-11-25T13:23:00.003+02:00

Seara trecuta am spart scrumiera portocalie, primita cadou de la prietenul Vasile, care o cumparase din targ. Cioburile s-au imprastiat pe parchetul proaspat lacuit, risipindu-se pana in cele mai indepartate colturi ale incaperii. Langa calorifer, plina de sange inchegat, cu venele mainii stangi intesate de cioburi, agoniza femeia pe care o iubisem in ultimele doua saptamani.

Poate va intrebati de ce va povestesc toate acestea. Mi s-a facut pofta de coliva. O pofta nebuna! Asa ca am luat masuri. Primul lucru a fost sa cumpar miez de nuca de cocos macinata de la magazinul din colt. Apoi am pus graul la fiert si am intrat in camera de zi.

O priveam cu duiosie pe femeia insangerata care urma sa-mi furnizeze un orgasm gustativ. Nu spunea nimic, doar ma privea si ea. Dupa cateva minute de asteptare si-a dat obstescul sfarsit cu zambetul pe buze, impacata. Tot asa urmeaza sa mi-o amintesc si eu, in timp ce voi savura minunata coliva pe care i-am pregatit-o.
Uf, am uitat ce era mai important. Va las acum. Va trebui sa ies sa cumpar bomboane. Pe curand.
.

Diferente

2011-08-04T13:53:00.003+03:00

A fost o iarna cand gandacii se prelingeau pe pereti in siruri nesfarsite.
Doar cinci oameni fusesera in dimineata aceea la parastas si lacrimile lor i-au produs cea mai mare criza de rinichi. Crizantemele cresc permanent si mos Grigore a mai baut o cinzeaca.

Gandacii din cimitir difera de cei de casa, sunt mai cheratinosi, cand ii calci nu scot atata zeama ca si cei pe care ii storcesti, plin de incantare, pe gresia de bucatarie. In cuier doar umbrela mai amintea de anotimpul trecut. Aflat la a doua cinzeaca, mos Grigore se scarpina in cap si injura scurt:...pamatuful lor de gandaci, nu se mai satura odata primavara asta!

Summer

2011-02-17T19:44:00.005+02:00

Like every bloodless worm,
poems from graveyard
she wrote.
And dies.

...El mi-a spus ca sunt frumoasa...

2011-01-14T16:07:00.010+02:00

...El mi-a spus ca sunt frumoasa...si un zambet palid ii inflori intre buze, facand uitat pentru o clipa gustul acru -metalic al lamei care ii deschisese vena.
Un paianjen o privi ganditor, dupa care strabatu repede balta de sange asternuta la piciorul chiuvetei, lasand in urma niste dare subtiri, clisoase.
Scarbita, vomita convulsiv si, in acelasi timp, simti cum milioane de ace inrosite ii strabat partea stanga...

...trecand prin ceata, distingea mult mai clar cocorii, care zburau intodeauna fara busola. Pe ea nu o va mai astepta stolul anul acesta.
Te-a mintit, o lovi in moalele capului un alt gand, facandu-si loc spre zona parietala. Tipa scurt, dar deja nu era timp. Fusese o proasta si muri cu gandul acesta pe buze.

Peste cateva ore asta avea sa fie si parerea lui, dar deocamdata isi facea siesta de dupa amiaza. Din nefericire pentru el, in miercurea aceea incetase sa devina strabunic.

Pink girl 2

2010-12-11T18:29:00.005+02:00

I bring you joy,
You are my toy,
How nice!

I ate your cake,
It's no mistake.
Close eyes!

I'm not ashamed,
It's just a game.
...Surprise!

Killing spree, but rising joy

2010-10-19T11:24:00.009+03:00

It's dark above...
Beside the stove
You stand.

I feel your heart,
Falling apart
In hand.

I'll bring you joy,
You are my toy,
The end.

(...for the pink girl)

Ou sont les neiges d'antan?

2010-08-11T00:22:00.012+03:00

O seara rece de inceput de decembrie 2008. Tin minte ca in cartier incepuse sa ninga. Oamenii se intrebau cum o sa fie criza la noi, dar nu isi puneau inca probleme. Pe vreamea aceea se faceau planuri pentru vacanta de Craciun si se mai dadeau credite cu buletinul. Mai greu, dar lumea mai spera.

Au trecut aproape doi ani de atunci. Am reciti un text scris in noaptea aceea de decembrie si constat ca aproape nu s-a schimbat nimic.

Parafrazandu-l pe Marquez, am incercat o incursiune in miraculosul univers al sentimentului iubirii, intr-o lume usor desueta. Romania joaca rolul Siervei Maria - singurul copil al lui Don Ygnacio Basesco do Cotroceni si al Bernardei Emilio y Boc, fapt care nu il avantajeaza, intrucat ambii parinti nu stiu sa se descurce deloc in aceasta postura, fiind total depasiti de situatie. Fiind ignorata adesea, micuta Sierva isi petrece timpul in compania sclavilor negri care muncesc la mosia tatalui.

Intre noi fie vorba, nu tatal era cel mai bogat mosier din zona si nici cel mai dur dintre stapani, ci existau o gramada de alti mici mosieri cu o proasta reputatie si foarte bogati. Aceasta situatie face ca atunci cand Sierva Maria este muscata de cainele crizei, nimeni sa nu afle de acest eveniment, decat dupa ce se discuta despre turbarea animalului.

Daca ar fi acordat atentia cuvenita inca de la inceput si ar fi anticipat framantarile prin care trecea iubitul lor copil, probabil altele erau consecintele. La vremea aceea insa don Ygnacio Basesco do Cotroceni si ceilalti mosieri erau ocupati cu campania agricola electorala de toamna, ciorovaindu-se adesea, fiind mai degraba dispusi sa distruga plantatiile vecinilor, decat sa se uite in propria lor ograda.

Dar din ziua in care este muscata de acel caine, se schimba radical atitudinea tatalui. Isi ia copila in casa, o spala, o dichiseste si isi promite sa aiba grija de ea cum nu avusese pana atunci. Asteapta ca boala sa se manifeste, dar fata nu da nici un semn ca ar fi bolnava. Incercand sa isi salveze fiica si dand vina pe ideea unei turbari inexistente pentru faptul ca nu isi intelege copilul, Don Ygnacio Basesco do Cotroceni isi duce fata la o manastire, (sa zicem la Secu) pentru a o exorciza de demonii care ar fi intrat in ea o data cu muscatura blestemata.

Sierva Maria (adicatelea Romanica noastra) este neinteleasa in continuare si la manastire, unde maicile sunt convinse ca fata este posedata, fiind insarcinate sa ii observe ideile, schimbarile de comportament si sa ii scotoceasca printre scrisorile pe care ar fi dorit sa le trimita sau sa le primeasca, mai ales ca povestea fetei facuse inconjurul tinutului si atrasese un val de simpatie din partea celor simpli.

Situatia ia o turnura neasteptata cand este trimis preotul Cayetano Delaura dos Uniao Europeanos sa o exorcizeze. Acesta se indragosteste de ea si devine singurul care incearca sa ii descopere misterul si magia.

In cartea lui Marquez sfarsitul este tragic, dar tragedia capata accente marete, fiind innobilata de profunzimea dragostei.
In realitatea romaneasca, sfarsitul nu este inca predictibil, iar cainele crizei isi duce zilele alergand printre noi, facandu-si veacul pe langa casele camatarilor, unde este hranit, pe ascuns, de copii catorva dintre acestia.

De fapt, noi ne-am schimbat, dar EI sunt aceeasi.

Doar celebra frunza verde flutura semet in bataia vantului.

Nici macar Marquez nu e ceea ce a fost inainte.

Ou sont les neiges d'antan?

We are the champions - Da' cu cine fac astia banking?

2010-07-27T13:16:00.014+03:00

Update:

Am castigaaaaaaaaaaaaaaaaaatttt!!

Va multumesc tuturor pentru sustinere si incredere. Va multumesc pentru entuziasmul si pasiunea pe care ati pus-o la filmari.

In ordinea numerelor de pe tricouri:
Alex
Bogdan
Catalin
Cristian
Dan
Gina
Marilena
si o mentiune speciala, V :)

http://iqads.ro/stire_12720/top_10_scurtmetraje__da__cu_cine_face_asta_fac_astia_banking____concurs_oferit_de_bcr.html

Suntem campioni!!!
De acum, sa curga sampania!!!

Va astept cu felicitarile, masa si dansul:)

___________________________________________________

Un alt an, un alt concurs IQads :)

Iti prezint ultimul meu clip, pentru concursul de scurt metraje din cadrul Iqads - Adfel.

http://creator.iqads.ro/scurtmetraje_cu_final_impus/creatie/80

Iti astept cu drag parerile si comentariile pe pagina concursului.

PS: continutul acestui blog, inclusiv materialul video, poate fi preluat doar cu acceptul meu scris.

Cate ceva despre un cal - partea a doua

2010-07-20T09:35:00.005+03:00

...Ceea ce am povestit in dupa amiaza aceea, langa grajdurile senatoriale, a schimbat perceptia despre onoare a unei intregi comunitati. Iar alaturi, nechezand vesel si plin de dragoste, calul ma astepta cuminte, stiind in acele momente despre eveniment, tot atat cat stiam si eu.
...Vedea ceea ce vedeam si eu, auzeam ceea ce auzea si el si respiram intr-un ritm egal, in timp ce ne antrenam pentru cursa cu obstacole...Nici macar nu banuia insa ca in geanta pe care o atarnasem ca de obicei langa padocul sau, aveam ceva nou, care urma sa ne transforme intr-o echipa invincibila. Eu stiam deja...si zambeam, mangaindu-i coama...

Cate ceva despre un cal

2010-06-20T21:52:00.006+03:00

Aceasta e o avancronica a unei povesti in care calul moare la sfarsit, dar totul se termina cu bine.
Sunt cateva personaje interesante aici, chiar cu un caracter aparte, dar calul are un rol cumsecade.
Ma rog, poate nu chiar asa de important.

Pentru inceput, am citit cateva pasaje celor prezenti ieri dupa amiaza la o inmormantare. Nu stiu sigur daca au inteles ce voiam sa spun, dar ochii lor m-au indemnat sa imi aprind o tigara. Si, astfel, am tacut.

Probabil ca e mai bine sa ii las pe altii sa citeasca.

Afara e cald si ma asez pe banca. Coliva o impart cu niste trentarosi. Sa fie de sufletul calului...zice unul dintre ei.

Sa fie...zic si eu...desi l-am omorat cu mana mea.
Avea tendinte sinucigase, dar pana la sfarsit am facut-o eu.

Si am sa va spun, la un moment dat, si cum am facut acest lucru.

Hristos a inviat!

2010-04-04T13:27:00.005+03:00

Hristos a inviat!
Si ceva cu adevarat frumos, in aceasta zi minunata.

ISUS IN CELULÃ
de Radu Gyr

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulã.
O, ce trist si ce'nalt pãrea Crist !
Luna venea dupã El, în celulã
si-L facea mai înalt si mai trist.

Mâinile Lui pãreau crini pe morminte,
ochii adânci ca niste pãduri.
Luna-L bãtea cu argint pe vestminte
argintându-I pe mâini vechi spãrturi.

Uimit am sãrit de sub pãtura surã :
- De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gurã
si mi-a fãcut semn ca sã tac.

S'a asezat lângã mine pe rogojinã :
- Pune-mi pe rãni mâna ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si ruginã
parcã purtase lanturi cândva.

Oftând si-a întins truditele oase
pe rogojina mea cu libãrci.
Luna lumina, dar zãbrelele groase
lungeau pe zãpada Lui, vãrgi.

Pãrea celula munte, pãrea cãpãtânã
si misunau pãduchi si guzgani.
Am simtit cum îmi cade capul pe mânã
si-am adormit o mie de ani...

Când m-am desteptat din afunda genunã,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulã si era lunã,
numai Iisus nu era nicãiri...

Am întins bratele, nimeni, tãcere.
Am intrebat zidul : nici un rãspuns !
Doar razele reci, ascutite'n unghere,
cu sulita lor m'au strãpuns...

- Unde esti, Doamne ? Am urlat la zãbrele .
Din lunã venea fum de cãtui...
M-am pipãit... si pe mâinile mele,
am gãsit urmele cuielor Lui.

Femeia...in formula magica

2010-03-08T11:24:00.006+02:00

Pentru ca e ziua ta.
Si pentru ca ploua.

"Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Imi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, inalta,
Imi place sa le rup firele si sa umblu cu ele in dinti,
Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii...

Sa rostesc magica formula "Sunt cea mai frumoasa femeie".
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua
Si-mi sta bine cu franjurii ploii in par,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vant
Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Esti departe plecat si eu te astept,
Si tu stii ca te-astept,
Sunt cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept
Si totusi astept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator,
Toti trecatorii sunt indragostiti,
Si eu te astept." Ana

Pentru ca e ziua ta.
Si pentru ca ploua.

Cu drag,
Marius

Hvis lyset tar oss

2009-12-18T22:05:00.006+02:00

This is for you.
I'm in hunger, when the stars will be allign.
For I am Mars, the god of war and I will cut you down!

Hvis lyset tar oss.

Un lucru mare

2009-09-30T13:20:00.002+03:00

O mostra de intelegere. Un lucru mare.
Aici.

Glover Brau - parodie Golden Brau

2009-09-05T16:10:00.013+03:00

Un spot care parodiaza spotul Golden Brau - Biroul, disponibil aici .
A fost o nebunie de a mea, scrisa, realizata si montata in 24 de ore, in ultima zi de inscriere la concurs. Nu am luat marele premiu, dar am castigat mult mai mult :) .
Multumesc prietenilor, care au facut o treaba foarte faina, intr-un ritm infernal. Sunteti admirabili!
Spotul e disponibil si pe youtube, aici .
Voi ce parere aveti?

DI-NA-MO

2009-08-28T02:45:00.017+03:00

Speranta moare ultima. Am fost unul dintre cei care au mai sperat, in ciuda premiselor care infirmau sansele de calificare ale echipei.
Sfarsitul meciului, dupa nebunia prelungirilor, m-a prins strigand de fericire in bratele unui prieten stelist, coplesit si el de bucuria mea.

Au fost momente in viata in care am crezut cu adevarat intr-un lucru aproape incredibil. Mai ales, intr-un moment anume, am crezut cu o putere iesita din comun si am pierdut, fara drept de apel, desi as fi mers pana in panzele albe; dar in aceasta seara s-a intamplat ceva minunat.
Nebunia din meciul de aseara a reusit sa imi pastreze credinta, extrem de subreda, in miracole.

Desi viata bate fotbalul si, la un moment dat, frumusetea paleste in fata irationalului, sufletul meu rade. Iar astazi, trecand peste toate evenimentele reprobabile care au fost in meciul tur (despre care am scris aici), pot exclama cu mandrie:
HAI DINAMO!

PS: Zilele trecute am lucrat la un spot, care trebuia predat foarte rapid.
Multumesc din suflet celor care au facut imposibilul posibil, de la cei care au asigurat locatia, pana la actorii care au dat tot ce au avut mai bun in ei, intr-o maniera cu adevarat impresionanta.
Multumesc prieteni!
In scurt timp voi posta si clipul pe acest blog ... dupa ce va fi trecut prin furcile caudine ale concursului in care a fost inscris.

Fotbalul intre Nietzsche si Schopenhauer

2009-08-21T01:09:00.017+03:00



Cu o taietura necrutatoare de bisturiu, Nietszche a purces la
o disectie radicala a valorilor moralei, retezand ab initio
fundamentul democratic al contractului social, permitand
accesul pe potecile cu trandafiri infloriti de sub chiparosi,
doar acelora care purced prin intunecimile filozofiei
sale.

Desi s-a scurs mai bine de un veac dupa ce, sub pana sa,
metafizica isi dadea obstescul sfarsit, fiecare dintre noi
putem exclama cu emfaza si fara a gresi: Sunt vechi,
domnule!

Am asistat aseara, in calitate de spectator, de la peluza
stdionului Dinamo, la un derapaj necontrolat al ideii de
democratie. Conul de umbra, in care a intrat ratiunea unor
oameni care pretind ca iubesc culorile clubului, m-a
determinat sa imi reconsider oportunitatea sustinerii pe
viu a echipei favorite.

Fara a discuta vinovatiile perpetue la nivelul
managementului clubului, competitiei si, in ultima instanta,
a spatiului in care vietuim, Romania - reactia exacerbata la
care am asistat, denota lipsa unor minime urme de
luciditate omeneasca si ma condamna, fara drept de apel,
ca si pe alte mii de suporteri, la incarcerarea trairilor
pe viu a luptei sportive.

Fara indoiala, sunt probleme cu mult mai presante in
societatea actuala, insa triumful imposturii si lipsei de
ratiune ar trebui sa indemne la reevaluarea modului de a
ne sustine ideile in fata celorlalti.


Inchei cu spusele lui Schopenhauer
Ceea ce somnul prezintă pentru individ, este pentru
specie moartea.

Exista viata si dupa 1 aprilie!

2009-04-02T14:51:00.001+03:00

Ieri a fost ziua pacalelilor, zi care putea propune idei interesante. Prefer sa scriu, insa, despre civilizatie, desi subiectul reflecta aspecte de opera bufa.
Am citit cu surprindere un articol pe blogul lui Alin Buzarin, care, in opinia mea, si-a depasit cu mult conditia.

Articolul evidentiaza transformarea radicala pe care a cunoscut-o tara noastra dupa aducerea pe tron a principelui Carol I.

Intr-adevar, avem nevoie de un import de creiere cu abilitati manageriale. Cand treci de Nadlac sau de Bors sau de terminalul de la Otopeni, realizezi de ce. E valabil si in sport si in alte domenii. Civilizatia incepe de dupa granita, iar bunul simt este ceva desuet.
Noi continuam sa traim in farsa noastra numita Romanica.
Exista viata si dupa 1 aprilie!

Conferinta anuala Cargo Partners Network Inc. - Thailanda (II)

2009-03-29T19:20:00.000+03:00

Urmarea a preambului de saptamana trecuta, revin cu amanunte din „expeditia thailandeza”:

In primele trei zile ale conferintei, au avut intalniri de afaceri intre echipele agentiilor din retea, reprezentantii Romaniei, Europrim Shipping, evidentiind in mod deosebit insemnatatea acestor intrevederi, in care s-au pus bazele unor viitoare parteneriate – ei avand deja colaborari cu 40 dintre membri afiliati. De altfel, Transport Logistica a fost prezenta la conferinta Cargo Partners Network, la invitatia Europrim Shipping.

In cadrul Adunarii generale din ultima zi a conferintei, am remarcat in special expunerile sustinute de agentiile afiliate in decursul ultimului an. Fiecare dintre acestea a beneficiat de oportunitatea de a se prezenta si de a-si pune in valoare atuurile – agentia romana remarcandu-se si pentru faptul ca detine solutii integrate de transport de foarte buna calitate.

Privitor la Romania, s-a discutat despre posibilitatea ca portul Constanta sa devina unul dintre cele mai importante porturi de marfa din Europa Centrala si de Est, avantajat atat de pozitia strategica, cat si de cheltuielile cu forta de munca, mai mici decat in Rotterdam sau Hamburg. Fara doar si poate, cu un volum al livrarilor de marfuri in crestere de la an la an, acesta poate rivaliza cu orice port din Europa prin mărimea, capacitatea şi calitatea instalaţiilor moderne pe care le detine.

Printre subiectele de interes, am evidentiat si discutiile privind importanta crescanda a rolului Chinei din punct de vedere economic, atat la nivel regional, cat si pe plan global, in cadrul CPN.

Mesajul transmis de Cargo Partners Network a fost unul de cooperare eficienta si dezvoltare a unor soluţii de sprijin reciproc intre agentiile din cadrul retelei, insistandu-se pe importanta valorii adaugate – reprezentata de diversitatea zonelor de provenienta si de cea culturala – precum si a schimbului reciproc de informatii.

Conferinta s-a incheiat cu petrecerea „de bun ramas”, cu specific thailandez, unde am avut prilejul de a imbina exotismul gastronomic local cu o maniera de divertisment multiculturala.

Am parasit Bangokul strabatand acelasi mix exploziv de lumini, sunete si parfumuri, o parte din el persistandu-mi in suflet pana la iesirea din terminalul aeroportului Henri Coanda. Aici era deja, nefiresc de multa liniste.

Conferinta anuala Cargo Partners Network Inc. - Thailanda (I)

2009-03-29T19:17:00.000+03:00

Cu certitudine, cel dintai cuvant cu care un roman ar putea descrie Thailanda este exotismul, fie ca este vorba de mixul arhitectural , specialitatile gastronomice, peisajele sau una dintre alternativele ingenioase de transport - celebra ricsa.

Pentru localnici insa, Thailanda inseamna "tinutul celor liberi" pentru ca, de-a lungul istoriei de 800 de ani ai regatului, acest teritoriu nu a fost niciodata supus colonizarii. Este, de altfel, singurul din sud-estul Asiei in aceasta situatie, chiar daca la nivel politic sau economic se regasesc destule influente straine, in special britanice si americane.

Capitala Thailandei, Bangkok-ul, reprezinta o adevarata metropola, locuita de peste sase milioane de locuitori, in care zgarie-norii cu o arhitectura futurista troneaza alaturi de arhicunoscutele temple si pagode, intr-un mix exploziv de lumini, sunete si parfumuri, rezultat dintr-un amestec uluitor al trecutului cu prezentul.

Fiind un important centru economic si financiar al Asiei de Sud, renumit pentru turism, electronica si IT, dar si pentru prelucrarea pietrelor pretioase, Bangkokul a gazduit in acest an conferinta anuala Cargo Partners Network Inc., amfitrioni fiind membri companiei locale World Air Logistics Co.

Cargo Partners Network reprezinta, pe plan global, cea mai mare reţea de companii de logistica, transport si case de expeditii, acoperind un spectru larg de activitati, de la cooperare economica, la arbitraj a litigiilor, dezvoltarea de standarde ridicate ale serviciilor, managementul riscului la nivel de excelenta, expertiza in domeniul logisticii, in cel vamal sau commercial.

Conferinta a avut loc in decurs de patru zile, trei dintre acestea fiind destinate intalnirilor de afaceri intre reprezentantii companiilor din tarile participante, iar in ultima a avut loc Adunarea generala care a dezbatut bugetul pentru anul viitor al retelei de agentii, totodata stabilindu-se si locatia pentru intalnirea anuala de anul viitor - Africa de Sud, Sun City.

La aceasta conferinta a participat si Europrim Shipping, reprezentatul exclusiv al CPN pentru Romania, alaturi de alte 111 companii din 76 de tari.

Toate-s vechi si noua toate...

2009-03-29T19:16:00.001+03:00

Cu totii asteptam. De fapt nu asteptam in mod deosebit, ci traim conform unui calendar ciclic. Pe undeva salasluieste speranta iesirii dintr-o zodie nefasta. In Romania insa, pe undeva ciclul nostru pare mai indelungat. Ca vorba aceea: “Iarna nu-I ca vara!”. De aceea masurile cu care judecam par uneori desuete.

Leul s-a transformat parca intr-un saltimbanc de circ, cu machiajul scorojit, supus capriciilor directorului Criza, care-l sileste a face salturi mortale, printre capcane inflationiste si deasupra bazinului unde asteapta cu boturile insangerate pestii piranha.

Nici transporturile nu stau foarte bine. Sunt mai putine marfuri de transportat si foarte multe companii de profil au stopat investitiile, bazandu-se in principal pe partenerii traditionali.

Drumurile nationale arata ca niste poteci, plombele puse de autoritati cedeaza frenetic, iar soferii trebuie sa faca vizite mai dese la service. Cat despre autostrazi, ce sa mai vorbim, constructia lor inainteaza in ritmul unui melc campion la mars fortat.

Compania Tarom are, se pare, probleme financiare destul de serioase si preturile biletelor sunt destul de piperate, iar flota noastra este minunata, dar lipseste parca cu desavarsire. Peste tot se vorbeste de disponibilizari, investitorii stau in expectativa, sectorul constructiilor stagneaza, poate doar retailul se incadreaza in parametrii aproape normali.

Si in final o veste buna: Am castigat procesul cu Ucraina privind Insula Serpilor.Romania a primit 79,34% din zona in litigiu, respectiv accesul la resurse substantiale de petrol si gaze naturale.

Si totusi, oamenii cred ca lucrurile se vor aseza, ca de luna viitoare lucrurile vor incepe sa se schimbe.Schimbarea va trebui sa inceapa, ca de cele mai multe ori, din interior. Si asa ajungem la vorba lui Eminescu: “Vreme trece,vreme vine/Toate-s vechi si noua toate/Ce e rau si ce e bine/ Tu te-ntreaba si socoate.”

Ce mi-a placut si ce nu mi-a placut in 2008?

2009-03-29T19:13:00.001+03:00

Entuziasmul unui inceput de an, pe care cu totii ni-l dorim prosper si plin de echilibru, incorporeaza si un moment de reflectie. Sau mai degraba o privire aruncata peste umar.

Mi-au placut:
• Profesionalismul ridicat, intalnit in cazul majoritatii celor implicati in transporturi, logistica si domeniile conexe, despre care scriem.
• Colegii de exceptie, alaturi de care am lucrat in diverse proiecte
• Elvetia si Austria (excluzand Campionatul European de fotbal)
• Franz Kafka
• Transport Logistica

Nu mi-au placut:
• Concedierile masive - o solutie care, din pacate, acopera unele incompetente manageriale sau strategice
• Votul uninominal – mai précis sistemul in care s-a castigat un colegiu de deputat cu 34 de voturi(!)
• Atitudinea artagoasa si abuzurile vamesilor maghiari
• Clasa politica din Romania
• Criza financiara

2009 va fi, probabil, un an plin de framantari in prima parte si, ulterior, de asezare a lucrurilor. De cautare a starii de echilibru. De bine. Poate si de mai bine. Eu, cel putin, cred in jumatatea plina a paharului.

O anecdota politica

2009-03-29T19:12:00.001+03:00

O anecdota pe care am citit-o demult, povestea despre sotul care chemase acasa doi buni prieteni, reputati obstetricieni, pentru a o consult pe sotia sa, ajunsa aproape la nastere.

La domiciliul prietenului comun, acestia sunt de acord ca femeia nu poate naste in seara aceea, insa se cearta asupra datei probabile: unul spune ca mai sunt sapte zile, altul vorbeste de doar trei. In focul disputei, in casa intra moasa comunei care o ajuta pe femeie sa nasca. Rusinati, marii specialisti raman fara replica.

Deocamdata marii nostri castigatori in alegeri sunt de acord ca vor forma guvernul. Se cearta insa, diplomatic, asupra impartirii domeniului: unii spun ca Romania mai are nevoie de putin timp pentru a deveni Ileana Cosanzeana, ceilalti ca e nevoie de mai mult.

In toiul discutiilor, intrebarea la ordinea zilei este fireasca: cine ne va ajuta sa nastem o economie viabila, servicii de calitate, turism performant sau macar inca un kilometru din autostrazile care pareau atat de sanatoase la ecograf?

Curat murdar!Taxa auto…

2009-03-29T19:10:00.000+03:00

Tineti minte bancul acela in care un orb ii explica unui surd cum ar trebui sa mearga schiopul? Puneti dumneavoastra in spatele metaforelor personalitati politice ale Romaniei de astazi si va veti da seama de umorul negru in care se scalda intreaga societate romaneasca de astazi. Ar mai fi butada conform careia Romania este tara tuturor posibilitatilor, dar este déjà un loc comun perimat.

Taxa auto pentru masinile second-hand s-a triplat. Nu s-a marit pur si simplu, nu s-a dublat…s-a triplat, in conditiile in care sus- numita taxa este in vizorul autoritatilor europene in domeniu de ceva timp, ca fiind o incalcare a normelor in vigoare in UE. La noi insa se poate orice, traim intr-un laborator amplu in care se testeaza limita de suportabilitate a unui popor obisnuit sa fie mintit.

Atat este de inradacinata ideea ca nimic nu se poate schimba in bine, incat toate schimbarile in rau sau mentinerea sub linia de plutire déjà nu mai genereaza reactii. Ca si cum am trai intr-un univers paralel si nu ne-ar mai interesa ce se intampla aici si acum. Prioritatea zilei este formarea noului guvern, cu soarta la fel de schimbatoare ca si minunata taxa auto. Totul se schimba, miscarea browniana pare sa guverneze inainte de orice societatea noastra. Pacat ca fizica nu sesizeaza mirosurile pestilentiale. Ne vom indrepta atunci catre chimie, sau mai degraba catre alchimie, ca tot le place maimarilor tarii. Si cu toate acestea… banii contribuabilului nu au miros.

Pretextul…. Achizitionarea de catre populatie a autoturismelor romanesti si, implicit, sustinerea sectorului auto din tara noastra. De parca creditele nu ar fi fructul oprit de cateva luni pentru romanul de conditie medie, de parca romanii nu ar mai avea ce face cu banii decat sa cumpere marcile auto autohtone, de o calitate uneori discutabila. Dar pretextele sunt oricum transparente pana la impudic de mult prea multa vreme.

S-a tot batut moneda in ultimii ani legat de produsele facute in Romania. Putine sunt cele care merita luate in seama. Dar pentru ca guvernul trebuie sa isi serveasca clientela politica, lucrurile se intampla ca in Caragiale.

S-a schimbat modificarea schimbarii. Ce pacat ca nu putem sa spunem: Caldura mare, moncher!

Nevoia de minti luminate

2009-03-29T19:06:00.002+03:00

Citeam mai deunazi ca in urma cu vreo 30 de ani, Henri Coanda a dezvoltat, la cererea defunctului dictator, planul crearii unui oras secret in Dobrogea, in care sa isi desfasoare incognito activitatea cele mai luminate minti ale acelor vremuri, mai precis un fel de Silicon Valley a Romaniei. Locul urma sa se fie in zona Deltei Dunarii langa Sf. Gheorghe, pe litoralul Marii Negre.

Ar fi intereseant un proiect de genul acesta si in zilele noastre. Poate doar asa vom putea crea valoare adugata, vom rezolva problemele pe care le are Romania, de la infrastructura la somaj si inflatie. Din pacate, cei-care-isi-aduc-aminte-de-noi-din-patru-in-patru-ani au probleme legate de impartirea ciolanului si nicidecum de a face sa mearga bine lucrurile.
Acum, in plina campanile electorala, mi-am amintit de asemenea si de cei 15000 de specialisti, care ne-au aratat luminita de la capatul tunelului si au disparut odata cu ea. Si in prezent, mita electorala se foloseste la scara nationala, iar politicianul român a devenit expert în trucuri ieftine. In loc sa se ocupe de probelemele reale ale tarii, ne insira baliverne prin toate formele de media.

O alta particularitate a proiectului Coanda se referea la sistemele de transport mixte care urmau sa lege orasul secret de statiunile de pe litoral, unul suprateran si un altul subacvatic prin tuburi vidate, concepte de-a dreptul futuriste pentru acea vreme. In Romania anului 2008, de abia se pune problema circulatiei pe rutele feroviare cu o viteza sporita si se fac unele testari, intr-un fost poligon abandonat de langa Faurei.
Dar cum romanii sunt oameni practici, mai nou, in lipsa unei infrastructuri rutiere bine puse la punct si a problemelor intampinate la vama, o mare cantitate de marfuri este transportata pe calea apei, varianata mai eficienta si mai ieftina, O veste buna ar putea fi si realizarea Canalului Dunare-Bucuresti, proiect aflat deja intr-un stadiu avansat, iar in viitor se preconizeaza ca portul Constanta va deveni “un adevarat Rotterdam” pentru zona centrala si de est a Europei.

La baza crizei economice se afla, fara doar si poate, o criza a valorilor. De aceea proiectul lui Henri Coanda ar fi de mare trebuinta si in zilele noastre. Speranta moare, ca de obicei, ultima.

Terapie intensiva.. .cu infuzii

2009-03-29T19:03:00.000+03:00

Traim in era vitezei si a internetului, in care granitele au disparut, cel putin acelea cu care erau obisnuiti nu mai departe de oamenii secolului trecut. Se vorbeste de gobalizare, de sisteme, de interactiune, toate la o viteza de neimaginat acum cateva zeci de ani. Din ce in ce mai mult, lumea inceteaza sa fie o harta pe care tarile, natiunile, popoarele apar ca niste petice de diferite culori. In cazul unora dintre ele, este chiar inutil sa mentionezi - ca in vechile manuale de geografie - de moneda nationala, de economia specifica. Si astfel, lumea incepe sa semene din ce in ce mai mult cu un organism viu, in care personificarea a incetat sa mai fie o metafora, ci devine, sub ochii nostri, o fiinta asemanatoare noua, celor care facem parte din ea. Au devenit o obisnuita stirile in care verbele nu mai sunt tehnice, ci de-a dreptul “artistice”. Bursele sunt “bulversate”, bancile mondiale “asteapta” o decizie politica, guvernul sau parlametul European “isi exprima ingrijorarea”.

Se pare ca intreaga noastra planeta sufera de criza financiara”. Sezonul vaccinului preventiv a trecut, asadar medicii incearca tratamentele cele mai potrivite. Au “tusit” busele din Statele Unite, ca raspuns au inceput sa “stranute” si sa “lacrimeze”, cu certe accese de “nas infundat” si cele europene si asiatice.

Medicii sefi s-au gandit asadar la un tratament de soc si rezultatele nu au intarziat sa apara. Noile antibiotice se numesc “sustinerea monedei nationale sau europene”, dupa caz, perfuziile vin direct de la guvern, sub forma unor finantari hidratante atat de necesare in lupta contra gripei. Dupa summit-ul de la Paris, liderii europeni au dat publicitatii sumele alocate revitalizarii unui sistem financiar in pragul colapsului: Germania - 500 miliarde euro, Marea Britanie - 380 miliarde euro, Franta - 360 miliarde euro, Spania si Austria câte 100 de miliarde euro si Italia - 40 miliarde. Peste ocean, Statele Unite au inceput infuziile de capital, cu "numai" 250 miliarde dolari.

Si iata ca in ultimele zile febra a inceput sa scada, iar personalul medical pare din ce in ce mai increzator in sansele pacientului de a se restabili complet inaintea Anului Nou.

Noutati in alb si negru

2009-03-29T19:02:00.005+03:00

A sosit si octombrie. Cu noutati de sezon. Cu crize financiare si analize, cu probleme legate de infrastructura, cu stabilire de bugete, cu sperante si vesti bune. E ca intr-un joc de sah, unde pe esicher se regasesc si pionii si turnurile de control, dar si nebunii. De rege si regina vom vorbi poate mai tarziu, la vremea promisiunilor electorale. Toti fac strategii si cauta mutarea castigatoare. Firesc, nu puteau lipsi tocmai transportatorii, cu caii lor. Mai précis cu caii-putere.

Sa deschidem, asadar, cu albele.

Iefinirea carburantilor Este una dintre putinele vesti bune care vin acum, in prag de toamna, dupa ce o vreme preturile au tot crescut. O stire imbucuratoare, desi concretizata cam anevoios. Acest lucru imi aminteste de unul din bancurile de demult, care adaptat la noua situatie, ar fi cam asa: “Intr-un compartiment de tren stateau un politician sincer, un profesor bogat si o ieftinire la carburanti. Dupa trecerea printr-un tunel, unul dintre ei disparuse. Ghici care? Pai ieftinirea, ca politicieni sinceri si profesori bogati or mai exista….” Dincolo de glume, cam cat de mult ii afecteaza aceasta pe transportatori? Mult pe cei care isi desfasoara activitatea in tara, mai putin pe cei care de obicei bat Europa. Poate doar ca nu le va mai provoca atat de acut obisnuita comparatie intre “ei” si “noi”, in care “noi” ieseam mai mereu in paguba.

Negrul muta si ameninta pozitia.

Scaderea exporturilor In ultimul timp au tot scazut exporturile romanesti. Oricum exportam putin, in general materie prima ieftina pe care apoi o importam ca produs finit scump. Camioanele romanesti isi gasesc tot mai greu incarcari, astfel ca transportatorii anunta majorarea tarifelor. Oricat de putina matematica ai sti, tot ti se diminueaza cel putin speranta, contul, profitul. Iar in plina crestere a deficitului comercial, speranta de indreptare pare tare departe, ca demult defuncta (acum) luminita de la capatul tunelului.

Sah…

Toamna se numara minunile Peste ocean criza financiara zguduie economia americana, tarile europene isi pun la adapost economiile si banii, in Romania urmeaza o campanie electorala de toamna, adica bogata. Se maresc salarii intr-o frenezie cel putin dubioasa, se desfiinteaza plafoane, se scot iepuri din palarie mai ceva ca la campionaltul mondial de magie, scamatorii si circ. Sau poate e si asta un circ si nu ne dam noi seama? S-au ieftinit carburantii. Uraaaa! Da’ ce folos, ca au scazut exporturile, stiti, produsele romanesti sunt ori putine si ieftine, ori nu corespund cererilor de pe pietele europene si mondiale. In ceata roz care ne cuprinde o data la patru ani pe toti, se simte totusi – dar doar pentru cei cu nas foarte fin – o usoara isterie a unora care stiu ca a fost mult, a mai ramas putin si daca vor si putinul acesta, trebuie sa parfumeze acum, ultima data, realitatea romaneasca imbacsita si deloc imbietoare. De la volan insa lucrurile se vad clare si nu tocmai frumoase, pentru ca orice sofer serios de cursa lunga stie ca nu ai voie sa conduci sub influenta niciunei substante “ametitoare”. Chiar daca “betia” este electorala. Sau poate cu atat mai mult.

La inchiderea editiei partida se afla in plina desfasurare. Promitem sa va tinem la curent cu rezultatul.

Toamna, altfel...

2009-03-29T18:59:00.000+03:00

Pesimistul priveste toamna ca pe un inceput al sfarsitului… Sfarsitul verii, sfarsitul vacantei, sfarsitul distractiei. Optimistul vede toamna ca pe un inceput, un sezon cand “se numara bobocii”. Iar pentru toti ceilalti, neutri sentimental din acest punct de vedere, este doar un alt anotimp, marcat eventual de schimbarea garderobei, in care umbrela devina regina si ploaia orchestra forte.

Pentru transportatori toamna inseamna, de fapt, trezirea din nou la viata. Dupa luna august, cand in majoritatea tarilor vest europene activitatea stagneaza, cand e aproape imposibil sa gasesti marfuri disponibile pentru import sau esti nevoit sa restrangi exporturile si, implicit, profitul se diminueaza, vine luna septembrie. Perioada in care se recupereaza pierderile din luna anterioara, moment in care numarul comenzilor primite incepe sa creasca, interval de timp in care se stabilesc bugetele pentru urmatorul an, luna in care companiile recruteaza asiduu. Lucrurile par sa reintre in normal. Dar, parca ar fi prea frumos, daca totul s-ar rezuma numai la partile bune pe care le aduce acest anotimp pentru transportatori.

Da, stim, la prima ploaie soselele vor deveni impracticabile, buletinele de stiri ne vor aminti ca drumul national nr x este inchis din cauza caderilor de pietre pe carosabil, ca asfaltul ud si prost pus nu rezista asa cum fusese proiectat… dar pana la urma ce anotimp nu vine cu problemele lui specific romanesti? Vara se topeste asfaltul, toamna se inunda, iarna ingheata, primavara se dezgheata…de la volan ciclul anotimpurilor romanesti e o cursa cu obstacole.

Sezonul de toamna aduce schimbari si in “trendul” transportatorilor, fiind bogat in evenimente: conferinte si negocieri cu Ministerul Transporturilor, noi parteneriate, aparitia pe firmament a unei noi asociatii a transportatorilor si nu in ultimul rand, cresterea tarifelor practicate de transportatori pana la sfartitul acestui an cu 20%, anunt facut de vicepresedintele UNTRR, domnul Ion Lixandru.

In final, remarcam mai putine autocare cu turisti, dar mai multe camioane cu fructele unice ale sezonului, mai putini hectolitri de bere si mai multe caiete, carti si ghiozdane pentru “boboci”, mai putine rochite vaporoase si mai multe costume elegante de tweed. Astfel ca, desi monotona si obostoare, vesnica miscare pe sosea devine, intr-un fel, “altfel”, toamna. Asa ca va dorim, din toate punctele de vedere, o toamna FRUCTuoasa!

Problema de logica...in logistica

2009-03-29T18:54:00.000+03:00

Transportul profesionist pe soselele Romaniei este de mult, parca dintotdeauna, o problema a carei rezolvare se lasa asteptata mai mult decat aparitia primadonei la balul dat in cinstea ei.

Ca in cazul oricarei probleme dificile, ipoteza exista, e clara, concluzia exista, e clara, lipseste “doar” lungul drum al demonstratiei. Tot un drum chinuitor, ca toate drumurile tarii noastre.

Iata cum se prezinta ipoteza: soferul firmei X are de transportat din tara Y marfa catre Romania. El are de respectat termene de livrare catre beneficiar, conditii impuse de natura incarcaturii si reguli ferme fata de angajatorul sau. Soferul pleaca din tara Y, parcurgand fara probleme cele cateva state pana la granita cu Romania.

Concluzia cere ca soferul sa ajunga la timp in tara, sa livreze marfa in mod corespunzator si sa mentina camionul in stare cat mai buna.

La intrarea in Romania, soferul pierde cateva ore cu formalitatile vamale, sperand ca va recupera timpul pierdut in tara. Are multa experienta si aceasta experienta ii da incredere. Ce nu stie insa e ca Romania este, din punctul de vedere al drumurilor, un fel de raliu Paris- Dakar, dar fara flash-urile presei amatoare de senzational, fara reguli si mai ales fara niciun premiu.

Obisnuit cu autostrazile impecabile de afara, el ramane uimit, daca nu si zdravan zdruncinat de miile de gropi, de zonele in care se lucreaza intens la repararea acelorasi bucati de strada care mai fusesera reparate de vreo trei ori numai anul acesta, de cozile interminabile de la semafoarele prost sincronizate, de soferii terbilisti al caror unic interes este sa ajunga, cu orice pret, cel mai repede acolo unde au nevoie.

Cu chiu, cu vai, ajunge la marginea Bucurestiului, cu cateva ore de intarziere si considerabil cu mai putina rabdare si incredere in propriile abilitati de a evita problemele in trafic.

Punctul culminant al calatoriei sale insa de abia acum incepe. Soferul are impresia ca in capitala Romaniei s-au adunat, ca intr-un muzeu al grotescului, toate cosmarurile pe care le-a avut de infruntat vreodata in cariera sa. Acestora li se adauga, nu-i asa, restrictiile de circulatie pe care le impune camioanelor orice metropola.

Traseul stabilit de la inceput, indicatiile binevoitoare ale GPS-ului sunt inutile: strazile sunt in reparatii, trebuie sa ocoleasca enorm, sa intuiasca daca are sau nu loc pe sub pasarela de care nu stia nimic si sa nu uitam de gropi, trafic, galagie…. Iar daca este cu adevarat “norocos”, va prinde si o zi ploioasa, caz in care celebru joc de computer, “Rush Hour”, pare o joaca de copii, chiar la nivel ridicat de dificultate.

Ora livrarii este depasita, clientul este evident nemultumit si nu vrea sa auda nimic din ceea ce incearca sa ii explice ghinionistul sofer. Dupa ce descarca marfa, mai trebuie sa treaca pe la service, pentru ca zgomotele ciudate pe care le tot aude de ceva timp intr-o anumita parte a camionului nu pot fi de bun augur.

Am ajuns la finalul demonstratiei. Ca toti ceilalti specialisti dinaintea mea, trebuie sa ma declar neputincios in fata enigmei. Am lucrat cu tot ce aveam mai bun: sofer experimentat, inventiv si calm, masina excelenta si mai ales o multime de bune intentii. Se pare insa ca aceasta problema este peste puterile mele… Sincer.

Sa ridic palaria in fata celor care au conceput problema sau sa dau cu ea de pamant, plin de ciuda, asa cum probabil face soferul meu?

Criza...cu probleme

2009-03-29T18:52:00.000+03:00

Istoria se repeta?
De cele mai multe ori suntem tentati sa dam un raspuns afirmativ.

In anii ’30 America era zguduita de o criza financiara de proportii. Aceasta a inceput in octombrie 1929, pe 24, zi care avea să rămână în istorie sub numele de "Joia Neagră, avand grave repercursiuni si pe plan mondial. De atunci au trecut aproape 80 de ani si speram ca America si lumea intreaga sa ia masuri ca istoria sa nu se mai repete.

Totusi, criza financiara actuala, la nivel mondial se propaga asemenea unei unde de soc, afectand, in mod firesc, si Romania. Deprecierea leului in raport cu euro, ridica foarte multe probleme si transportatorilor, mai ales ca la nivel european industria transporturilor de marfuri inregistreaza scaderi importante.
Desi la noi situatia nu e tocmai roz, in contextul in care se apropie cu pasi repezi data alegerilor, gogosile electorale vin cu nemiluita. Ambalate frumos, la pachet cu siropul majorarilor salariale, sunt tocmai bune sa satisfaca si cele mai rafinate gusturi ale romanului de rand.

Nici domeniul transporturilor nu este lasat deoparte. Desi statul a alocat pana in prezent fonduri de sute de milioane de euro pentru constructia de autostrazi, rezultatele sunt jenante. Cu toate acestea, intr-un veritabil hocus-pocus electoral, ministerul transporturilor promite constructia altor 2000 (?) de kilometri in urmatorii ani, pe langa cei 183 deja existenti.

Si daca ar fi numai atat…Pe langa promisiuni fantasmagorice, apar si problemele reale. Mai nou, pe langa infrastructura, multi dintre transportatori se plang si de dificultatile intampinate la frontiera cu Ungaria. Controalele, uneori excesive, din partea vamesilor maghiari , conduc si la plata unor amenzi nejustificat de mari, precum si la intarzieri semnificative.

Multe probleme, si mai multe promisuni, dar mai putine realizari.
Istoria se repeta?
De cele mai multe ori suntem tentati sa dam un raspuns afirmativ.
De data aceasta speram ca raspunsul sa aduca si o rezolvare, macar in parte, a problemelor noastre cotidiene.